Aici așteaptă învierea

Familia, 3 aprilie 2026

O să îți pui foc.

Ai visat că se ia un chibrit, o brichetă, ceva, se aprinde o lumânare. Se pun câteva cubulețe din pâinea frământată cu mâna ta într-o cană, se toarnă vin roșu din cel bun. Ai visat că se cruță mieii nevinovați căsăpiți altădată pe capete. Ai visat un bărbat țintuit în cer fără scăpare, condamnat să privească, să nu poată coborî de pe cruce, fără coroană de spini, fără urmă de sânge. În depărtare, nu se-auzea niciun zbieret. Nu ca aici, unde… Citește mai mult

Liftul șase, turnul Babel

Antologia Box Office. Proza, revista Familia și editura Vellant, noiembrie 2025

De mic, m-au fascinat lifturile. Și liftierii. Îmi închipuiam bărbați ce urcă în ritmul sângelui prin clădiri, ca prin tot atâtea femei cu inimi de piatră. Imaginasem chiar și un fel de poveste cu nenea-ce-nu-mai-pleacă-din-lift. Mi se trăsese de la vizitele pe care, țânc, ținând-o strâns de mână pe mama, i le făceam unui unchi la ultimul etaj al spitalului județean. Bărbatul în uniformă albastră ne zâmbea imediat ce ușile se dădeau în lături. Odată, ne-am întâlnit pe hol cu o asistentă care ciugulea pufarin: „Îmi dai și mie?“, șopteam… Citește mai mult

Unde sunt păianjenii de altădată?

Matca literară, 20 februarie 2025

Alb, cu trupul cât palma, pe zidul de miazănoapte al casei. Lângă mine, mama îl vede, nu-i nimic, un păianjen în formă de ceas, cu tentacule rășchirate ca niște degete gata s-apuce. Îi spun să nu-i facă rău, să-i dea pace, nu cumva să-l atingă. Să nu-l strici, dar ea nu m-ascultă. Mi-ar putea fi cel mai bun prieten, dar ea nu. Pare din scoarță de mesteacăn, cu picioarele tot mai firave, ca niște frunze de porumb uscate și ninse. Ba nu, dacă mă uit mai bine, ca niște fire strânse fuior. Mama-l bruschează… Citește mai mult

Pâinea noastră cea de toate nopțile

Laconic, 21 mai 2024

Ziua începe altfel. Dacă în zori te coci bine la soare, după micul dejun poți da în birou peste un fluturaș de la o piesă de teatru la care nici nu ai fost, Cumnata lui Pantagruel, în regia lui Purcărete: pe-o masă, un pitoi cu sexul incert, feliat grosier în poziție ghemuită, cu un pahar de vin roșu lângă.

Hotărârea să coci pâine vine apoi de la sine, trebuie. În pandemie ai învățat. De obicei, mama-ți trimite și o franzelă-n pachet, făcută cu mâinile ei, să nu mori de foame, dar acum… Citește mai mult

Risipă de castele

Matca literară, 10 octombrie 2023

După check-in la hotel, v-ați dus ață la plajă. Doar ce zăriseși printre măslini o pată turcoaz, că deja te vedeai cu șortul muiat.

Pe marginea drumului, familii cu copii la pachet, purtați de mână ca niște animale de companie. La tejghele, câte-o nevastă plecând valvârtej fără să mai aștepte comanda, fiindcă, probabil ca să nu îi mai fie băgată păpușa în ochi, de frică să nu i se scoată vreunul cu ghioambele alea din plastic solid, bărbatul… Citește mai mult

Din lac în puț

Laconic, 3 octombrie 2023

Pustietate lucie.

În depărtare se vede o coamă de val ce se sparge de blocuri, însă nu e decât o mare de oameni, un lac în care se varsă râuri-pârâuri, se năpustesc din toate direcțiile, pe străzile lăturalnice, pe jos, pe lângă mașini, împingându-le, gata să se posteze în fața tancurilor, pe biciclete, cu două, cu trei roți, cu rotițe ajutătoare, sunt cărucioare în care copii de patru-cinci ani chiuie; la margine bătrâni ce fac… Citește mai mult

Ney, Nah Neh Nah

Literomania, nr. 299 / 11 septembrie 2023

Du-te cu Dumnezeu, îmi șoptește întotdeauna mama când, la șase jumate, mă bag în mașină. Béla salută, Kati se face comodă la dreapta lui, Damasul demarează cât să lăsăm casa în urmă.
N-a mai nins. Nu o să mai urcăm cu emoții, bălăngănindu-mă ca un clopot pe bancheta din spate, n-o să mai patineze-n pădure mașina și nu va mai fi nevoie s-o-mpingem, să-mi ud uniforma de la ciorofleaca trimisă de roți. Acum asfaltul se zvântă și crește-nainte, iar Vaya con Dios… Citește mai mult

Rezonanță feerică

Viața Medicală, nr. 26 / 30 iunie 2023

Alb totul în jur.

Vă știți claustrofob? Nu, doamnă, mai degrabă îmi plac spațiile închise, sunt claustrofil. A, bun atunci, ca și cum era ceva la ordinea zilei să audă un adjectiv ca ăla, neînregistrat în dicționarele medicale. În halat alb, cu saboți albi și permanent alb, desprinsă parcă din pereții ca laptele, femeia fără vârstă aprecie încă o dată poziția corpului, îți puse în mână butonul negru de panică și, din camera de comandă… Citește mai mult

Iarna câinelui

Cod de poveste, 18 iunie 2023

Așa e când ai câini, repeta bătrânul, încercând să se consoleze. Împlinea 84 de ani și trebuia să fie senin, să se bucure, să răspundă la telefoanele prietenilor, unii mai tineri, alții de-o vârstă cu el, unii la câte-o aruncătură de băț, alții plecați în străinătăți de ani și decenii, stabiliți acolo, cu tălpile înfipte adânc în pardoselile acelor case pe care el, universitar pensionat de două decenii, și le putea numai închipui. Cele două mobile și fixul, ba chiar și tableta soției folosită pentru comenzi online, țârâiau, zbârnâiau, se luau la întrecere… Citește mai mult

Urzici moarte pentru tata

Laconic, 31 mai 2023

Privește cu mine.

O fotografie tivită la mijloc, stăm așezați pe covorul de păpădie, mama, sora și eu, fiecare în altă poziție. Mama întinsă, picior peste picior, sora în fund, cu pantalonașii albaștri un pic ridicați, toată un zâmbet, eu gugulici, cu cotul stâng sprijinit pe genunchi. În spate, tăind poza la jumătate, grădina grăpată a vecinului pare un câmp de luptă plantat cu oase, sărat să nu mai rodească nimic vreodată din el, în așa fel încât… Citește mai mult

Visele stau la căpătâi

Familia, nr. 11-12 / 2022

Ne-am cunoscut când aveai șapte ani și opt luni, pe scena căminului cultural din comună. De 1 iunie, profesoarele de română și educație fizică organizaseră o tombolă cu premii simbolice. Pierdut printre țâncii nerăbdători care umpleau sala, tropăind pe podeaua scârțâitoare, ai verificat de trei ori numărul tichetului vârât în cutia cu chibrituri, 065. Unde-i câștigătorul? N-avem câștigător?! se mieunau cele două femei… Citește mai mult

Septembrie. Ruperea apelor

Apostrof, nr. 9 / 2022

După Sibiu, calea ferată înainta spre munţii a căror creastă se profila tot mai limpede. Călătoria dura de mai bine de șase ore, în care bătuseră peronul mai multor gări de pe cuprinsul câmpiei Ardealului, cu dealurile și delușoarele ei arse înșirate printre văi și păduri, fusese mai întâi mocănița până la Mureș, apoi personalul de Războieni schimbat cu rapidul, în sala de așteptare din Copșa Mică o femeie în doliu dăduse peste ei… Citește mai mult

Acasă la Franz

LiterNautica, S2N11 | august 2022

Un fiu care vede.
La parter un magazin șic, de suveniruri ca la muzee, cu statuete reprezentându-l pe Franz. Băltoace de inundație, lucrări, apoi se acoperă trotuarul și se poate intra. Biletul e 5 coroane. Cât așteptați, iese Kafka în șort, purtându-se singur pe umeri ca pe-un copil, dacă te uiți mai bine vezi că trupul de jos nu are cap și stând așa tot face exerciții… Citește mai mult

Socată

LiterNautica, nr. 2 | septembrie 2021

Ca în fiecare început de iunie, ați pornit după soc. Tot drumul ți-a fost rău, de la răcoarea de cu seară din piața Unirii, când ați văzut Boyhood la închiderea TIFF-ului – îți intrase frigul în oase urmărind povestea lui Mason, băiețelul filmat pe parcursul a 12 ani, câți aveai când a murit buni, te-ai gândit la final, când copilăria se cutremura în spatele casei celeilalte bunici –, de la nădușeala de duminică, de la mașină. Pe marginea… Citește mai mult